Arta dăruirii stă în capacitatea noastră de a oferi și a ne dărui binele celorlalți, fără însă a aștepta sau a pretinde ceva la schimb, de la cel/cei căruia/cărora îi/le oferim din preaplinul nostru. A condiționa financiar sau emoțional orice schimb, înseamnă a nega și risipi vibrația energiei iubirii și a empatiei, prin care dăruim. Afirm asta, căci înțeleg că cel ce compensează de fiecare dată ceea ce dezechilibrăm la nivel energetic, dăruind, este Universul și conjuncturile sale, prin care aranjează și reechilibrează energiile pe care le manifestăm (prin gânduri, emoții, alegeri și acțiuni), aliniind și așezând lucrurile în făgașul lor.Elocvente în acest sens sunt câteva proverbe românești, precum: "bine faci, bine primești", "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face", "omul sfințește locul", "culegi ceea ce semeni", cine seamănă vânt, va culege furtună", "cine fură azi un ou mâine va fura un bou", "întinde-te cât îți ajunge plapuma"... a căror învățături îmi sunt foarte dragi sufletului, întrucât ele reflectă chintesența ființei umane ce pune preț pe valori morale și etice, reflectând frumusețea intimă a caracterului său...
Desigur exista și persoane care pun preț și accent mai mare pe acțiuni descrise de proverbe și îndemnuri precum: "fă-te prieten cu necuratul până terci puntea", "scopul scuză mijloacele", "nici-o faptă bună nu rămâne nepedepsită" (care în ansamblul vibrației emoționale, sunt negative și opuse unei manifestări empatice, care să vizeze binele celorlalți). Prin modul în care aplicăm în viața noastră pilde și modele de viață și prin felul în care le conștientizăm efectele, aplicându-le în viața noastră, ne determină comportamentul și destinul.
VIAȚA ESTE PRECUM O GRĂDINĂ! ...și în acest sens, pot pe deplin să-mi asemui viața, cu o grădină a frumuseții și bucuriei... Iar dacă privesc pe fereastra casei mele, e precum aș privi și prin fereastra sufletului meu... Văd și simt bucuria culorilor ce se revarsă prin frumusețea florilor și a livezi de pomi fructiferi, aflați în plin rod, ce-și revarsă atât de frumos miresmele și nectarul, în armonia abundenței.
Viața este locul pe care-l sfințim prin iubirea, cumpătarea și dăruirea noastră, sau il facem întunecat și neprimitor, prin alegeri neinspirate, poate deveni acel loc în care lăcomiile, egoismul, supărările, ura și nemulțumirile noastre, ne transformă în ființe ursuze, nepăsătoare sau temătoare, care la tot pasul, întâlnim suferința și vedem doar manifestarea răului și a urâtului din caracterul uman. Derulez prin filtrul amintirilor, filmul trecutului vieții mele, îmi privesc apoi prezentul și-l compar cu viața pe care o duc și o trăiesc oamenii pe care-i cunosc, cei pe care-i întâlnesc zi de zi sau îi văd în spatele ecranului TV în diverse ipostaze...
Priveliștea mentală și cea resimțită prin simțurile fizice și spirituale, îmi dau pe de o parte o bucurie deplină însoțită de dorința de a-mi exprima în permanență mulțumirea și recunoștința pentru tot ceea ce sunt, am și fac,,...dar totodată, i-mi reliefează regretul și neputința lipsei de eficiență, în a-mi putea exprima mai eficient bucuria vieții pentru a molipsi astfel percepția oamenilor și a putea astfel deschide cât mai multe suflete spre frumusețile vieții și pentru a reîncălzi inimile, celor rătăciți de calea iubirii și a credinței.
Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia dintre noi, pe de o parte, o măsură a ABUNDENȚEI, (manifestată prin credință, cumpătare, împlinire, împăcare, fericire, iuire, iertare, empatie, altruism, toleranță și a dăruirii necondiționate), respectiv... o măsură a INSUFICIENȚEI (manifestată prin îndoieli, neîncredere, regrete, temeri, nemulțumiri, supărări, răutăți, invidii, învinovățiri, egoism, ura, injustețe, nepăsare, lăcomii materiale, etc). Și pentru toate astea, am primit liberul arbitru (prin a ne exprima cu ajutorul spiritului și a minții, rațiune conștientă a conștientizării efectelor și consecințelor alegerilor pe care le facem), manifestându-ne astfel libertatea de a ne alege calea unui destin fericit și împlinit.
Noi suntem și cei care deseori, trecem prin viață nepăsători sau alergăm după iluzia fericirii și a abundenței efemere a "succesului", ce ne îndeamnă să facem alegeri ce vizează exclusiv interesele noastre personale (fără să ne pese de ceilalți, de sufletele lor sau de consecințele ce le vor copleși viața), ...dar putem fi și cei care conștientizând în permanență efectele pe care fiecare decizie și alegere pe care o facem, poate influența negativ sau pozitiv viețile celor din jur, alegem să manifestăm prin acțiune, acele valori de caracter, prin care putem îmbogăți viața și destinul lor, împlinindu-ne propria viață, ca efect al binelui dăruit.
Abundența manifestată prin bunătate sufletească, empatie și a iubire ...sau teama insuficienței, a nesiguranței și egoismul în atitudine, sunt stări de spirit ce prin crez și convingeri, ne reflectă abundența vibrației energetice a inimii, a sufletului și a spiritului... sau prin deficitul lor de valori umane și de caracter, hrănesc regrete, nemulțumiri și suferințe. Dorința de a dărui energia credinței și a iubirii ...sau de a ne vitregi sufletul și inima de ele, prin temeri, lăcomii și egoism, sunt alegeri pe care le facem instinctual sau conștient, oglindindu-se în consecințe karmice și lecții, ce țin de experiențele noastre de viață și de puterea caracterului nostru uman.
Optimismul nostru...sau pesimismul de care dăm dovadă prin alegerile pe care le facem, sunt stări spirituale, care ne definesc, crezul și claritatea de a înțelege, vis-a-vis de atitudinea față de viață și de semenii noștri. A fi temător și îndoielnic, înseamnă a vrea totul pentru noi... dar și a avea sufletul gol și lipsit de măreție sau conținut. A trăi înrobiți de programe mentale potrivnice unui destin al abundenței, înseamnă a îngădui minții să ne conducă destinu. Lăsând lucrurile la voia întâmplării, vom rătăci pe cărările firii (departe de cea a credinței și a iubirii), măcinați de frici și îndoieli sau orbiți de lăcomii lăuntrice, hrănite de iluzii.
Eschivându-ne de asumarea consecințelor alegerilor pe care le facem, ne vom vlăguii viața de repere și experiențe pozitive (pierzându-ne astfel încredere de sine, mărinimia sufletului de a dărui binele, și a-i bucura pe celorlalți, ...dar și căldura inimii, prin preaplinul căreia, am putea revărsa abundența iubirii.
Diferența dintre optimism și pesimism, este una subtilă, bazat pe suma preponderentă a reperelor și experiențelor de viață pozitivă sau negativă acumulate în timp, fie prin curajul nostru (de a fi extrovertiți, prin a ne deschide inima și sufletul și a ne pune în slujba celorlalți dăruindu-le binele nostru, prin pasiune, entuziasm, armonie, crez, vocație și iubire necondiționata)... sau prin teama (rămânând introvertiți, manifestându-ne prin orgolii, vanități, justificări și învinuiri, intoleranța ...insuficiența, îndoielile, neîncrederea, nesiguranța, etc).
Viața prosperă și abundența ei, înseamnă atitudine și altitudine prin acțiune și autenticitate. Prin ceea ce alegem să însămânțăm în mod conștient în grădina vieții noastre, putem fi grădinarii iscusiți ai propriului destin... sau putem alege să luăm sau să așteptăm să primim ceea ce au semănat alții, rămâne pseudo grădinari, mereu nemulțumiți...ce evită acțiuni din teama de a nu greși sau din frica de a asuma în mod responsabil, alegeri, acțiuni și consecințele lor. Putem alege să rămânem nepăsători la buruienile care ne năpădească grădina minții și a vieți (lăsându-le să ne îngrădească privirea de ansamblu și să ne hrănească nemulțumirile), ...sau putem deveni niște grădinari iscusiți, plini de pricepere și har, capabili să ne înțelegem rolurile vieții și rostul fiecărui sâmbure ce-l plantăm în grădina vieții (conștienți de modul în care prin roadele lor, vor hrănii ca efect atât abundența noastră, cât și binele pe care prin acțiunile și iubirea noastră, le aducem în viețile celor mai puțin norocoși decât noi).
