HABAR NU AVEM DE CE SUNTEM ÃŽN STARE !!!
M-am întrebat adeseori care este cauza unui esec. Si am sa ma limitez sa scriu doar despre mine, asta ca sa evit sa "jignesc" cu sau fara voie pe vreunul mai sensibil care va avea curiozitatea sa citeasca....
In fine, sa revin: ca orice om, am incercat sa duc la bun sfarsit tot felul de proiecte, dar, ceea este si mai important, trebuie sa recunosc faptul ca mi-a luat ceva timp sa ma hotarasc sa iau decizia. Nu pot fi nici ipocrit incat sa imi asum mie toate meritele pentru reușitele mele in viata.... Nici vorba. Unele dintre realizarile mele s-au datorat unor oameni care au crezut in mine, mi-au dat incredere in mine si m-au impins de la spate. Si "hai, ca poti!"-ul asta al lor, combinat cu multa munca si putina sansa, m-au propulsat inspre succes. Sa nu va imaginati ca mi-au iesit toate! ...... Inca ma lupt pentru unele .....
Insa, am stat si m-am gandit de ce esuam si de ce inca de la inceput nu credem ca vom reusi. Pornim din star cu îndoială in noi, in puterile noastre.....
De câte ori ne gândim sa facem ceva, primul lucru care ne vine in minte este sa dam inapoi, sa incepem fraza cu "NU..."....si apoi urmeaza scuza....
De ce asa???
Pai....sa incepem cu inceputul: de mici, inca de la primii pasi pe care ii facem, auzim "nu ai voie sa....", "nu lua aia....", "nu face aia....", "nu te duce acolo....". Unul dintre primele cuvinte invatate de prunci este "NU". Poate imediat dupa ce invata sa spuna "mama"!
Cati dintre parinti spun copiilor lor si de ce nu au voie sa... Sau de ce sa nu faca nu stiu ce.... ??? De exemplu: pentru ca te vei lovi, pentru ca te va durea....nu stiu, motivul concret.
Asadar, lipseste motivul. Dar il auzim in mod repetat pe "NU". Zilnic. Si il invatam de mici.... Ne intra in cap. Incepe sa faca parte din noi. Devenim "eu" si "nu"....in curand intr-o stransa prietenie....
Apoi, crestem....devenim adolescenti. Incepem sa avem primele proiecte proprii: vrem sa intram la un liceu anume, dar ni se spune tot de acasa: "nu intri tu acolo...." Poate daca am auzi si completarea ".....dacă nu pui burta pe carte!...." atunci am înțelege ca, totusi avem o sansa!
Trece timpul si ne îndrăgostim pentru prima data de cineva, dar prietenii (daca nu chiar noi insine) ne spun: "N-o sa se uite aia/ala la tine...." Alt "NU" mare...
Apoi înaintăm in vârstă. Poate vrem alt serviciu....dar "nu cred ca ....doar n-o sa ma aleaga tocmai pe mine din cati vor fi la interviu...."
Sau, poate vrem sa mai facem o scoala, un curs, o facultate.....dar "nu sunt bani...." sau "nu este timp"..... Si tot asa....
O mica parte din viata noastra visam la mari aventuri, insa o mare parte din viata il repetam pe "NU"!
"NU" asta este un fel de piedica, dusman, sau idee preconceputa! Plecam din start cu ideea ca nu vom putea, nu avem cum, nu se poate, etc.. Este ca o scuza desueta, un motiv de neincepere a ceva... Plecam negandu-ne propriile putinte! Si ni se frang aripile inainte de a zbura!
Nu am generalizat, probabil exista si oameni care isi pun in gand ceva si reusesc pur si simplu, insa cativa dintre noi cred ca se vor regasi in acesta descriere....
Asadar, fixati-va obiective indraznete, faceti-va curaj, visati, sperati, luptati, rugati-va, munciti, eliberati-va de spaima de "nu", indrazniti si luati-va zborul catre idealurile voastre marete! Incercati!
HABAR NU AVEM DE CE SUNTEM IN STARE !!!
M-am întrebat adeseori care este cauza unui esec. Si am sa ma limitez sa scriu doar despre mine, asta ca sa evit sa "jignesc" cu sau fara voie pe vreunul mai sensibil care va avea curiozitatea sa citeasca....
In fine, sa revin: ca orice om, am incercat sa duc la bun sfarsit tot felul de proiecte, dar, ceea este si mai important, trebuie sa recunosc faptul ca mi-a luat ceva timp sa ma hotarasc sa iau decizia. Nu pot fi nici ipocrit incat sa imi asum mie toate meritele pentru reușitele mele in viata.... Nici vorba. Unele dintre realizarile mele s-au datorat unor oameni care au crezut in mine, mi-au dat incredere in mine si m-au impins de la spate. Si "hai, ca poti!"-ul asta al lor, combinat cu multa munca si putina sansa, m-au propulsat inspre succes. Sa nu va imaginati ca mi-au iesit toate! ...... Inca ma lupt pentru unele .....
Insa, am stat si m-am gandit de ce esuam si de ce inca de la inceput nu credem ca vom reusi. Pornim din star cu îndoială in noi, in puterile noastre.....
De câte ori ne gândim sa facem ceva, primul lucru care ne vine in minte este sa dam inapoi, sa incepem fraza cu "NU..."....si apoi urmeaza scuza....
De ce asa???
Pai....sa incepem cu inceputul: de mici, inca de la primii pasi pe care ii facem, auzim "nu ai voie sa....", "nu lua aia....", "nu face aia....", "nu te duce acolo....". Unul dintre primele cuvinte invatate de prunci este "NU". Poate imediat dupa ce invata sa spuna "mama"!
Cati dintre parinti spun copiilor lor si de ce nu au voie sa... Sau de ce sa nu faca nu stiu ce.... ??? De exemplu: pentru ca te vei lovi, pentru ca te va durea....nu stiu, motivul concret.
Asadar, lipseste motivul. Dar il auzim in mod repetat pe "NU". Zilnic. Si il invatam de mici.... Ne intra in cap. Incepe sa faca parte din noi. Devenim "eu" si "nu"....in curand intr-o stransa prietenie....
Apoi, crestem....devenim adolescenti. Incepem sa avem primele proiecte proprii: vrem sa intram la un liceu anume, dar ni se spune tot de acasa: "nu intri tu acolo...." Poate daca am auzi si completarea ".....dacă nu pui burta pe carte!...." atunci am înțelege ca, totusi avem o sansa!
Trece timpul si ne îndrăgostim pentru prima data de cineva, dar prietenii (daca nu chiar noi insine) ne spun: "N-o sa se uite aia/ala la tine...." Alt "NU" mare...
Apoi înaintăm in vârstă. Poate vrem alt serviciu....dar "nu cred ca ....doar n-o sa ma aleaga tocmai pe mine din cati vor fi la interviu...."
Sau, poate vrem sa mai facem o scoala, un curs, o facultate.....dar "nu sunt bani...." sau "nu este timp"..... Si tot asa....
O mica parte din viata noastra visam la mari aventuri, insa o mare parte din viata il repetam pe "NU"!
"NU" asta este un fel de piedica, dusman, sau idee preconceputa! Plecam din start cu ideea ca nu vom putea, nu avem cum, nu se poate, etc.. Este ca o scuza desueta, un motiv de neincepere a ceva... Plecam negandu-ne propriile putinte! Si ni se frang aripile inainte de a zbura!
Nu am generalizat, probabil exista si oameni care isi pun in gand ceva si reusesc pur si simplu, insa cativa dintre noi cred ca se vor regasi in acesta descriere....
Asadar, fixati-va obiective indraznete, faceti-va curaj, visati, sperati, luptati, rugati-va, munciti, eliberati-va de spaima de "nu", indrazniti si luati-va zborul catre idealurile voastre marete! Incercati!
HABAR NU AVEM DE CE SUNTEM IN STARE !!!
1 Kommentar:
Superb mersi.
Kommentar veröffentlichen