Oprește-te din alergătura si fii martora prezentului. Ce vezi? Oameni agitați, mașini grăbite, mii de pași, picioare care aleargă. Spre ce se îndreaptă? Privește-i chipul unui om grăbit. Cum e? Ce vezi? Da, spune-o! Tristețe, încruntare, seriozitate maxima.
Oameni care nu trăiesc, doar supraviețuiesc. Persoane care nu se bucura, oameni absenți din propria lor viata, ce trăiesc într-un viitor incert.
De ce sunt oamenii atat de suparati si au mereu fetele cazute, iar privirea lor trece prin tot ce se intampla in jurul lor? De ce nimic nu ii mai impresioneaza si nu ii mai determina sa se opreasca din toata nebunia si stresul asta zilnic. De ce trec prin viata ca o bataie a vantului, fara sa simta nimic? Nici macar o emotie.
Am incercat sa zambesc unui necunoscut si nu m-a mirat foarte tare lipsa lui de reactie. M-a privit fara sa faca nici un alt gest care sa-i tradeze catusi de putin starea. Tristetea, nervozitatea si lipsa de interes i le-am citit pe fata si in privire.
Nu m-am suparat, dar am inteles faptul ca o persoana cu toate caracteristicile prezentate mai sus nu are niciodata timp de altceva, ca nu mai are timp nici macar sa fie constient de faptul ca respira. Un astfel de om este prea plin de responsabilitati, de ganduri, de probleme. Este prea stresat, prea prins in toate ca sa mai poata simti altceva decat: griji, probleme, lipsuri si o groaza de alte responsabilitati, carora abia le mai face fata.
Toate astea nu-l ajuta, dar fiind atat de atasat, aceasta (atasarea) a preluat controlul asupra vietii lui. Omul duce grija zilei de maine, e plin de intrebari fara raspuns, se framanta ca nu are bani, dar are enorm de multe datorii. Gandurile negative il imbolnavesc si sanatatea lui sta prinsa in cuie, iar asta il transforma intr-un personaj, intr-o papusa manuita de forte negative.
Fericirea este simpla, dar tu o complici cautând-o in afara ta.
