Câteva lucruri mai putin știute despre Leonardo da Vinci
Leonardo s-a născut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 într-o sâmbătă, într-o casă nu departe de Florența, în mica localitate Vinci (Anchiano).
Nu au rămas multe informații despre copilăria lui Leonardo, dar există un indiciu referitor la cum a început să picteze. Într-o zi un sătean a dorit ca tatăl său, Piero, să-i decoreze un scut pentru a-l vinde la Florența. Acesta i-a dat fiului său să îl decoreze, iar Leonardo a pictat un dragon puternic, ce părea a ieși din desen. Tatăl său a amuțit în fața picturii băiatului și i-a dat săteanului alt scut, iar lucrarea fiului său i-a arătat-o lui Andrea del Verrocchio, proprietarul unui renumit atelier de pictură. Când a văzut lucrarea, acesta a dorit să-l cunoască imediat pe Leonardo. Astfel a debutat Leonardo, la numai 14 ani.
Numele complet al maestrului este Leonardo di ser Piero da Vinci. Există îndoieli referitoare la originea și la profesia părinților lui. Unele surse spun că tatăl său, Don Ser Piero, era moșier, altele că era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun că era fie servitoare sau fată de țărani săraci, fie sclavă arabă. Da Vinci înseamnă din orasul Vinci, de aceea este indicat, atunci când îi este prescurtat numele, să se folosească Leonardo.
Toate însemnările sale sunt scrise invers. Se pare că făcea acest lucru pentru a nu-i fi furate ideile. A dezvoltat atât de bine această tehnică încât nu mai avea nevoie de oglindă pentru a scrie astfel.
Nu exista sculpturi ce pot fi atribuite fără îndoiala lui Leonardo da Vinci, deşi istoricii de artă au dovedit faptul că a învăţat tehnica sculpturii pe vremea când era ucenicul lui Verrocchio.
Era dislexic, dar acest lucru nu l-a impiedicat să devină un geniu universal, şi ambidextru, fiind capabil să scrie cu o mână şi să deseneze cu cealaltă, în sensuri diferite, în acelaşi timp.
Deşi un lucru de-a dreptul neobişnuit pentru vremurile sale, Leonardo da Vinci era vegetarian. Alesese acest mod de viaţă din considerente umanitare. De asemenea, obişnuia să cumpere păsări în colivie de la diverşi comercianţi şi să le elibereze.
Era fascinat de corpul uman şi de găsirea acelui loc din trup în care sălăşluieşte sufletul. A disecat multe cadavre, iar în urma acestor experimente a rezultat unul dintre cele mai faimoase desene ale sale, “Omul Vitruvian”. Pe lângă faptul că desenul releva observatii legate de simetria corpului uman, acesta reprezintă echilibrul dintre materialitate şi spiritualitate, ce se regăseşte în om. Figura cu patru braţe şi patru picioare subliniază uniunea dintre om şi natura sa subtilă, spirituală sau profundă, într-un mod activ, prin acţiune înfăptuite de acesta.
Leonardo era un perfecţionist desăvârşit şi ducea în suflet o nelinişte continuă. Cele mai multe, dacă nu toate operele sale, au rămas neterminate. În timp ce lucra la o invenţie sau la un tablou, îi veneau în minte alte şi alte idei, astfel lăsând baltă ce a început. Deşi a trăit 67 de ani, a lăsat în urmă mai puţine opere faţă de alţi artişti, care au murit tineri.
În anul 1476 a fost denunțat anonim (împreună cu alți trei) de relații sodomice cu un băiat de șaptesprezece ani, Jacopo Saltarelli, un prostituat cunoscut.Chiar dacă la acea vreme la Florența homosexualitatea era destul de tolerată, pedeapsa era gravă: castrarea pentru adulți și amputarea unei mâini sau unui picior pentru tineri. În pofida acuzațiilor, a fost achitat din lipsă de martori. Dar Leonardo și ceilalți trei acuzați au rămas supravegheați de "Ofițerii Nopții" din Florența, un fel de poliție a moravurilor din timpul Renașterii. Nu există nicio dovadă să fi avut relații intime sau strânse prietenii cu femei. Toată viața el s-a înconjurat cu băieți frumoși, fapt reflectat și în arta sa. Criticii de artă contemporani cât și cei moderni au presupus că era homosexual.
Leonardo este întruchiparea conceptului de geniu creator din perioada de apogeu a Renaşterii şi este considerat cel mai mare inginer al tuturor timpurilor.
Era obsedat de război. Multe dintre invenţiile sale, cum ar fi tancul sau mitraliera, au legătură cu acest domeniu.
Leonardo a fost primul care a dat o explicaţie pentru faptul că cerul este albastru. Acesta aparenţă este determinată de felul în care se reflectă lumina Soarelui în atmosfera Pământului.
Maestrul a dezvoltat noi tehnici de pictură şi formule de vopsele. Datorită experimentelor în acest domeniu, multe dintre operele sale s-au deteriorat mai repede decât ar fi trebuit. Acesta este cazul “Cinei cea de taină”, care a început să se dezintegreze aproape imediat ce a fost creată. În cazul frescei, artistul nu a urmat tehnica tradiţională, totodată eficientă, a culorilor pe bază de apă aplicate direct pe gips ud, ci a folosit culori pe bază de ulei pe o suprafaţă realizată în mare parte din gips, bitum şi răşină. Opera s-a fărâmiţat şi cojit atât de mult, încât la un moment dat s-a crezut că nu mai poate fi salvată.
Leonardo da Vinci nu şi-a făcut niciun autoportret în tinereţe, de aceea specialiştii au fost nevoiţi să ia în considerare şi să testeze unele teorii conform cărora artistul şi-ar fi inclus chipul în câteva dintre operele sale. Istoricul de artă american, Ross King, susţine că a descoperit chipul lui Leonardo da Vinci în “Cina cea de taină“. Acesta declară că în celebra pictură Leonardo da Vinci ar putea fi apostolul Iacob şi apostolul Toma, conform DailyMail. Îşi bazează afirmaţia pe un poem scris în 1490 de un prieten al maestrului, Gasparo Visconti. În versurile poeziei, autorul face glume pe seama unui artist necunoscut care îşi foloseşte propriul chip în picturi.
Istoricii au descoperit că multe picturi realizate de Leonardo da Vinci conţin coduri ascunse, care nu pot fi observate cu ochiul liber.
O parte a acestor coduri s-ar afla inscrise în ochii celebrei Mona Lisa, conform ultimelor descoperiri, informează Daily Mail. Silvano Vinceti, presedintele Comitetului Naţional pentru Patrimoniu Cultural din Italia, care se ocupa de caz, susţine că totul a plecat de la o descoperire într-o carte veche de 50 de ani. În volumul respectiv se face referire la o serie de simboluri care s-ar regăsi în ochii Mona Lisei. Cercetarile efectuate până în prezent au scos la iveală mai multe litere şi cifre, care pot fi observate numai la microscop. Conform spuselor lui Vincenti, în ochiul drept al Giocondei par să fie pictate literele LV, care ar putea foarte uşor să reprezinte initialele lui Leonardo da Vinci. În ochiul stâng există, de asemenea, unele simboluri, însă nu sunt la fel de clare. Acestea par a fi literele CE sau litera B. În arcadă se poate vedea numărul 72, însă la fel de bine poate fi forma literei L, urmată de cifra 2. Pictura are mai bine de 500 de ani, aşă că ea nu mai este atât de clară ca atunci când a fost realizată, fiind necesare cercetări mai amănunţite. Codul ascuns din faimosul tablou nu a fost o surpriză pentru nimeni, mai ales că se zvoneşte că în ultimii ani ai vieţii, da Vinci lua cu el pictura peste tot. Se pare că aceste simboluri ar fi fost pictate intenţionat de către Leonardo.
Mona Lisa este poate cea mai controversată pictură realizată de Leonardo. S-au emis teorii conform cărora ar fi existat chiar două tablouri reprezentând-o pe aceasta. Tabloul este expus astăzi la muzeul Luvru din Paris. Există multe speculaţii asupra identităţii personajului reprezentat în pictură, dar cei mai mulţi istorici consideră că femeia ar fi Lisa Gheraldini, soţia lui Francesco del Giocondo, un comerciant din Florenţa. S-a spus despre portet că ar fi femeia ideală sau un bărbat deghizat în femeie, autoportretul artistului sau chiar iubitul acestuia, Gian Giacomo de Caprotti. S-au emis şi teorii conform cărora portretul ar fi cel al unui androgin, jumătate femeie, jumătate bărbat, sau chiar chipul mamei artistului. În italiana vremurilor lui Leonardo, „giocondo” înseamna fericire, astfel în mintea artistului marca familiei, elementul definitoriu pentru aceasta, devenea fericirea. Poate de aceea, aşa cum au susţinut câţiva cercetători în urma unui studiu efectuat în 2005, chipul Mona Lisei exprimă 83% fericire, 9% dispreţ, 6% frică şi 2% mânie, mai puţin de 1% neutralitate şi nici urmă de surprindere.
Cina cea de Taină - scena cu Iisus, înconjurat de cei 12 apostoli, stând la masă, a fost zugravită de mulţi artişti de-a lungul timpului. Dar cea mai populară rămâne pictura lui Da Vinci, veche de peste 500 de ani. Cercetătorii au reuşit să obtina imaginea în oglindă a picturii, dupa care au suprapus-o peste original. Noua imagine a dat naştere unor noi speculaţii. Prin întrepătrunderea celor două imagini, s-a obtinut silueta unei femei stând în picioare, cu un prunc în braţe. Descoperirea nu a facut altceva decât să alimenteze zvonurile potrivit cărora Iisus ar fi avut o relaţie cu Maria Magdalena, din care a rezultat şi un copil. La rândul său, un compozitor italian ar fi descoperit că dacă aşează un portativ peste mâinile personajelor din tablou şi peste pâini, ar rezulta o compoziţie muzicală, cu o durată de 40 de secunde.
Leonardo şi Michelangelo au fost contemporani şi au trăit amândoi în Italia. În ciuda faptului că ambii au fost artişti neîntrecuţi şi ar fi putut lucra împreună, s-au urât de moarte, insultându-se ocazional chiar în văzul tuturor.
Leonardo da Vinci avea un simţ estetic deosebit, care s-a reflectat şi asupra felului în care privea îmbrăcămintea. Era un critic aspru al conformismului şi considera că veşmintele trebuie să fie confortabile şi plăcute văzului. Se pare că printre schiţele sale s-a descoperit desenul unei genţi elegante şi practice. Aceasta era decorată cu motive florale şi spiralate, iar forma şi sistemul de închidere arătau obsesia maestrului asupra detaliilor. Geanta a fost executată, în timpurile noastre, de către firma florentină Gheraldini folosind tehnici tradiţionale de manufacturare.
La invitatia regelui Frantei, Francisc I, artistul, însoțit de Francesco Melzi (cel mai apropiat elev și asistent, cât și moștenitorul său), părăsește în toamna anului 1516 Italia și se stabilește în Franța, la Castelul Amboise, în micul conac Clos-Lucé.
În timpul șederii sale la Amboise, Leonardo a realizat o serie de desene de un puternic dramatism, redând fenomene de dezlănțuire a forțelor naturii, furtuni, ruperi de nori, cataclisme. Totuși, în primele luni ale anului 1519, sănătatea i s-a deteriorat în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este țintuit la pat, iar în ziua de 2 mai 1519 inima sa a încetat să mai bată.